скачать книгу бесплатно
“Da… ăsta chiar e bun…Ce e asta? Simt că-mi face bine deja.”
Heng îl bău pe nerăsuflate.
“E un amestec de lapte cu… ierburi. E bun, nu-i așa?”
“Da, mătușă, e foarte bun… foarte revigorant. Mai este?”
Wan se uită la bătrâna Vraci care încuviință din cap. Wan umplu încă un pahar și își ajută bărbatul să-l bea.
“Mă bucur, Heng”, spuse Da. “Cred că acest amestec este răspunsul la suferințele tale, deși sunt convinsă că putem îmbunătăți rețeta. Poate vom găsi alte ingrediente ca să-i modificăm gustul din când în când, nu de alta, dar să nu devină plictisitor, știi tu.”
“Da, mătușă, eram sigur că ai să mă ajuți să înving boala.”
“Orice pentru familia mea, mă bucur că am putut ajuta”, îi răspunse ea și chiar îi zâmbi călduros, lucru mai rar văzut la Da.
Puse restul amestecului cu ierburi și un sfert de litru de lapte și spuse:
“Heng, cred că trebuie să te odihnești acum. Uite, ai aici mai mult din amestec pentru mai târziu și am să arăt și celorlalți cum să-l prepare pentru tine, da? Ai grijă și cheamă-mă dacă ai nevoie de mine. La revedere și fă-te bine repede.”
Odată ce toată lumea se așeză la masa mare și Wan termină de servit fructe și apă rece, Da începu consiliul de familie.
“Așa cum am mai spus, nu am mai văzut un caz atât de grav până acum, dar experiența mea și Spiritele Călăuzitoare m-au ghidat să găsesc soluția corectă. Cu toate astea, până acum am folosit doar metode de urgență. Pe șleau spus, am folosit doar sânge de la animale care nu mănâncă ce mâncăm noi oamenii, așa că lui Heng îi lipsesc lucruri esențiale din dietă. Ceea ce trebuie să facem acum este să-i dăm constant sânge de la animale care consumă ceea ce noi oamenii consumăm. Cu cât se potrivește mai bine dieta animalului cu a lui Heng, cu atât mai bine pentru el.
Acum, cu toții știm că nu toată lumea mănâncă în fiecare zi ce îi cere organismul, deci putem ușor presupune că nici Heng nu face excepție, dar dacă va consuma doar sânge de găină, multe alte ingrediente vor lipsi din dieta lui și doar găina din el va supraviețui și va înflori.
La fel se va întâmpla și dacă va bea doar sânge de capră, pentru că iarba nu e suficient de hrănitoare pe termen lung.”
“Deci, ce spui, mătușă Da, că trebuie să găsim sânge de maimuță?”, întrebă Den.
“Cam asta e direcția în care ne îndreptăm, Den, doar că maimuțele nu mănâncă ce mâncăm noi, nu?”
Lăsă un moment să treacă tocmai ca ceea ce afirmase să se așeze și să aibă un nou sens.
“Vrei să spui, mătușă, că tata va avea nevoie regulat de sânge uman?”
“Da, Din, asta ar fi calea cea mai ușoară de urmat și, poate, singura pe termen lung. Dacă nu îi puteți asigura o sursă regulată de sânge uman, va trebui să-i dați cantități mari de sânge de la diverse animale ca să-i supliniți dieta umană. De exemplu, porcii mănâncă cam la fel cu ce mâncăm noi, dar nu consumă suficiente fructe și categoric nu mănâncă… porc.
Presupun că puteți păstra câțiva ‘porci donatori’ doar pentru Heng, și să-i hrăniți special ca să obțineți exact sângele de care are el nevoie și să suplimentați cu sânge de la alte animale, dar asta presupune un mare efort. Ați putea face un cocktail din sânge de găină, capră, porc, câine și pisică și să-l păstrați în frigider, dar nimeni nu a mai făcut asta din ceea ce știu eu… rezultatele ar putea fi neașteptate în cel mai bun caz.
Soluția este mai limpede ca lacrima: sânge uman.
Am verificat probele luate de la taică-tu cel puțin șapte ore mai devreme și totuși dovada era clară.
Tatăl vostru nu are sânge. Deloc! Nici măcar un strop! Am să vă arăt.” Da băgă mâna în geanta ei de umăr și scoase de acolo mușchiul de pământ învelit în frunza de banan. “Asta este mostra de urină a tatălui vostru. Priviți!” Da îi dădu foc. “Focul e un pic pâlpâit din cauza umezelii, dar, uite, nu are nici culoare, așa că nu sunt vitamine, nici săruri, nici nimic altceva în sânge. Tot ceea ce are e apă în venele sale, chiar dacă e roșiatică.
Îi putem lăsa sânge puțin mai târziu dacă vreți și atunci verificăm, dacă vreți. Dar dacă ar fi avut sânge adevărat, mușchiul s-ar fi uscat de tot până acum și ar fi arătat culoare când a ars.
La fel cu piatra, uite! Heng a scuipat pe ea, dar nicio urmă lăsată de sare, nimic, iarăși doar apă. Tatăl vostru nu are niciun pic de sânge în el.
Nici măcar o picătură!”
“ Si asta e un lucru rău, mătușă Vraci?”, întrebă Den.
“Rău? Rău? Băiete, un om nu poate trăi fără sânge! Te iubesc foarte mult, Den, dar ești tare prost câteodată! Sex în creier, presupun, ca toți băieții de vârsta ta! Și poți sa mă strigi doar mătușă în afara sanctuarului. Taică-tu s-a transformat într-un vampir… a mușcat pe vreunul dintre voi în ultima vreme?”
“Nu, mătușă, dar poate a mușcat caprele, n-avem de unde să știm asta”, replică Den.
“Ah, este foarte grav, foarte foarte grav. Am auzit de cazuri ca ăsta, dar nu am văzut niciunul în toată … ăăă… vasta mea … experiență.”
“O ho”, spuse Den, “tata s-a transformat într-un Pee Pob, un vampir? Stai să vezi când vor afla prietenii mei! Heng – Pee Pob! Este foarte tare!”
“Poate să moară curând?”, întrebă Din.
“Încercăm să-l salvăm, Din, vom face tot ce ne stă în putință, dar nu trebuie să afle nimeni. Den! Tu înțelegi? NIMENI, NI –ME –NI, copil fără minte!
Ești sigură că băiatul ăsta e din neamul lui Lee, Wan?” Și îi aruncă o privire scăpărătoare lui Wan, care i-o întoarse înapoi cu suficient de mult afront cât îi permitea faptul că baba tocmai îi salvase viața bărbatului ei.
“Deci, asta-i. Astea sunt opțiunile voastre. În ultimă instanță este decizia voastră -a tuspatru –din moment ce voi va trebui să procurați ‘remediul’, iar Heng va trebui să-l consume toată viața lui căci vindecare pentru condiția lui nu există.”
Da își permise să se odihnească sprijinită de unul din stâlpii acoperișului și închise ochii ca și cum închise o carte și terminase întrunirea. Familia se uita la ea, pe urmă unul la altul întrebându-se cum vor ieși din încurcătura asta.
În timp ce mătușa Da părea sa fie în transă sau adormită, ceilalți trei dezbăteau care va fi pasul următor.
“Așadar, nu prea putem lua sânge de la localnici, nu-i așa?”, spuse Wan. “Mulți dintre ei nu ți-ar da nici pojghița de deasupra unei budinci reci de orez, d-apăi o jumătate de litru de sânge și de plătit, clar, nu ne permitem”
“Am putea prinde turiști să le scurgem sângele în sticle și sticlele la frigider…”, spuse Den.
“Nu vin prea mulți turiști pe aici, Den”, îi replică maica-sa cu un plescăit ușor iritat.
“Am putea încerca un cocktail din sânge de la diferite animale si am putea dona fiecare jumătate de litru de sânge pe lună”, sări si Din.
“Hmm, nu știu cât de mult sânge poate dona o persoană într-un an, dar șase litri îmi pare foarte mult – totuși, bine gândit draga mea. Poate unii membrii de familie ar fi pregătiți să doneze sânge din când în când, tatăl tău e foarte îndrăgit pe aici…”
“Am putea cumpăra sângele persoanelor decedate deja”, sări Den.
“Trebuie scos sângele din corp înainte să moară, cred, dragule, altfel inima s-a oprit și nu mai are cine să pompeze sângele afară.”
“Am putea să-i ținem atârnați de picioare și să le punem un robinet la jugulară sau la inimă, sau la amândouă?”
“Am înțeles, deci când moare, să zicem, iubita bătrână mamă a cuiva și toată lumea plânge, tu propui să te grăbești să ajungi acolo până se răcește și să întrebi dacă poți să o legi de picioare și să-i scurgi sângele într-o căldare pentru ca tatăl tău să-l bea mai târziu, da? Cam cât de bine crezi că ar funcționa treaba asta?”
“Am putea să sugerăm să luăm ceva sânge înainte…”
“Nici nu te gândi la un lucru atât de cretin și de cumplit!”
“Ce zici de bebeluși… Mai bine nu…” spuse Den și tăcu, toate sugestiile lui fură respinse până acum.
“Pe scurt, până acum avem opțiunea de a colecta sânge de la membrii de familie sau să facem un amestec din sângele animalelor, neștiind dacă măcar una dintre ele va funcționa. Altceva?”
“Am putea… nu, mai bine nu…” spuse Den.
“Hai, spune, prostie sau nu, suntem disperați și iau în considerare orice opinie” spuse mama.
“Ei, bine, aș putea să mă convertesc musulman… aș putea avea patru neveste și asta ar însemna alți patru donatori… și dacă aș avea, să zicem, patru copii cu fiecare, atunci am avea alți șaisprezece donatori și…”
“Da, bine Den, mulțumesc pentru ideile tale! Acum îmi doresc să nu fi întrebat… Următorul lucru pe care îl vei sugera e ca soră-ta să intre și ea în joc și să taxeze un litru de sânge pentru o tură.”
Din se înroși violent numai la gândul acesta șocată fiind că maică-sa putuse spune așa ceva, Den dădea afirmativ din cap până când Wan îi dădu un șut.
“Așa cum văd eu lucrurile, avem alte două probleme pe care nu le-am luat în considerare încă.” spuse Din. “Mătușa Da a spus-o de fapt că tata trebuie să fie de acord cu planul nostru pentru că el e cel care trebuie să bea chestia asta și avem nevoie de ceva pe mâine.”
“Poate că putem folosi amestec cu sânge de capră pentru mâine, tata oricum o preferă celui cu sânge de găină, și da trebuie să găsim o soluție permanentă cât mai curând. Putem s-o întrebăm pe mătușa despre asta mai târziu. Cât despre tatăl tău, va trebui să mănânce ce îi dăm și să se mulțumească cu asta până va fi destul de în putere ca să se ocupe personal de propriile necesități culinare, dar sunt convinsă că va fi recunoscător că v-ați gândit la el.”
Când cei trei se adânciră în propriile gânduri pentru câteva minute, mătușa Da se trezi.
“Ați reușit să veniți cu vreo idee nouă sau să îndrăznesc să spun soluții noi?”
“Nu, mătușă”, admise Wan. “Den avu câteva idei foarte ‘originale’, dar nu foarte practice. Din păcate nu ne-a rămas decât să continuăm cu propunerile pe care le-ai făcut tu acum câteva ore.”
“Da, m-am gândit că asta o să spui, dar ca să fiu sinceră, asta nu este o problema ușor de rezolvat. Și eu m-am izbit de problema asta în timpul meditației mele. Se face târziu și eu sunt obosită, ar putea unul din copii să mă ducă acasă și rămâne să ne gândim cu toții alte soluții?”
Îl așteptară pe Den să se întoarcă înainte să se așeze la cină, pregătiră animalele pentru noapte, se spălară cu rândul și își petrecură ultimele momente ale serii împreună înainte de a se duce la culcare mai devreme căci erau cu toții storși psihic. Adevărul gol-goluț era că niciunul dintre ei nu voia să se ducă singur sus cu un vampir așa că preferară să se ducă împreună.
Wan nici nu voia să se gândească să doarmă în același pat cu el, dar simțul datoriei o obligă, și faptul că era singurul adult o făcură să ia lumânarea în mâini și cu amândoi copiii ascunzându-se în spatele ei intră în casă.
S-au oprit în fața patului matrimonial și se holbară. Heng stătea ridicat în fund, țeapăn, cu pielea foarte palidă și ochii de culoarea coralilor strălucind în întuneric.
“Bună seara, familie!” spuse el cu voce joasă și gravă. Cei trei se urcară fiecare în patul lui fără să-și poată lua ochii de la el, care nici nu se clinti, ci doar se uita în gol.
1 3 Pee Pob Heng
Când se treziră a doua zi dimineață, căci până la urmă somnul îi răpuse pe toți trei, Heng era acoperit complet de pături cu perna așezată peste cap.
Se ridicară și coborâră cât de repede putură, trecând cât mai neobservați pe lângă patul lui.
“Hei, mamă, l-ai văzut pe tata aseară?” întrebă Den. “Ochii și pielea lui luminau încăperea, dar ochii erau totuși cei mai cei, nu? Tata avea ochii ca ai noștri cu negru pe alb, dar acum erau cu roșu pe roz… Cred că de la tot sângele ăla!”
“Nu știu, dragul meu, dar cred că ai dreptate. Mai bine te-ai duce să aduci mai mult sânge și ia-o pe soră-ta să aducă și lapte. Îți amintești cum a luat mătușă-ta sângele?”
“Da, mamă, dar de data asta am să iau de la alt țap ca ăsta sa aibă timp să se vindece, nu crezi?”
“Sigur, e o idee foarte bună. Folosește o altă capră în fiecare zi pentru sânge, iar Din poate să mulgă caprele așa cum face de obicei. Pentru moment tot laptele de la capre e doar pentru taică-tu, da? Are nevoie de el mai mult decât avem noi nevoie și chiar nu vrem să i se facă foame în miezul nopții, nu?”
“Categoric nu vrem asta, mamă! Foarte greu am adormit azi-noapte. Am fost terorizat de gândul că tata ar putea să se ridice din pat și să înceapă sa se plimbe prin casă căutând ceva de mâncare sau poate pe cineva…”
“Nu te gândi la așa ceva, Den. Oricum eu sunt mai aproape de el decât tine așa că pe mine o să mă ia prima dată, dar dacă vezi un sac de piele fără sânge, smochinit, în pat lângă el, fugi. La fel dacă vezi două perechi de ochi roșii privindu-te de după plasa de țânțari a doua zi dimineața.”
“Poți să fii sigură de asta, mamă! Mă duc să mă ocup de sângele ăla imediat. Unde-i Din?”
“Nu știu, poate s-a apucat de treabă deja. Du-te și apucă-te de ce ai de făcut, iar eu iau scuterul și mă duc după mătușa Da – cred că încă avem nevoie de ajutorul ei deocamdată. Tu și soră-ta așteptați-mă înainte să vă duceți la el, bine?”
“Crede-mă mamă că nu trebuie să-mi spui de două ori să te aștept, dar ce facem dacă vine el aici?”
“Nu cred că va veni… dormea buștean când m-am dat eu jos din pat și oricum nu lipsesc foarte mult. Dacă se dă totuși jos, nu-l lăsa să te pupe de bună dimineața.”
Wan se întoarse zece minute mai târziu cu Da, care se așteptase încă de foarte dimineață la inevitabila vizită a unui membru din familia Lee. Când se întoarseră, Heng nu se dăduse jos din pat, Din mulsese caprele, iar Den era aproape gata.
“Bine, pentru acum recomand 50/50 lapte de capră și sânge, o linguriță de busuioc, jumătate de coriandru și un praf din asta. Amestecă-l bine și gata. Dă-i jumătate de litru dimineața și jumătate seara. Asta ar trebui să fie suficient pentru moment. Și să nu uit! Nu-i dați usturoi deloc! E foarte toxic pentru vampiri! Haideți să mergem sus să-l vedem!”
“Înainte să mergem la el, mătușă Da, trebuie să-ți spun că a stat mai toată noaptea ridicat în fund, luminând ca un far cu pielea lui palidă și ochii roz cu pupilele roșii. Vai, și, pe numele lui Budha, a vorbit cu noi! N-am auzit niciodată nimic ca asta până acum. A spus ‘Bună seara, familie’ cu o voce stranie foarte joasă… a fost de-a dreptul înfricoșător.”
“Lasă asta acum… hai să-l vedem.”
Urcară în dormitor cu ulciorul cu amestecul de lapte în mână și intrară în cameră. Toate obloanele erau trase așa că era întuneric beznă înăuntru. Wan ieși din nou cât să se întoarcă cu o lumânare aprinsă. Da se aventurase mai aproape de patul în care dormea Heng.
Lumina lumânării nu revelă nicio schimbare, așa că femeile ridicară plasa de țânțari și o legară ca să nu-le încurce. Se așezară de fiecare parte a patului, iar Wan trase cuvertura și acolo îl descoperiră întins pe spate, gol, cu brațele întinse ca Hristos pe cruce, cu ochii deschiși, două cercuri roșii adânci, două migdale roz pe o mască de strigoi, o stană de piatră, neexpresivă, buzele lui, două linii scurte în jurul gurii.
Wan se uită întrebător la Da, care studia pacientul. Îi puse mâna pe frunte acestuia din urmă și nu fu surprinsă să constate că e la temperatura camerei.
“Cum te simți astăzi, Heng?” întrebă nevastă-sa.
“Mi-e foame… ba nu, mi-e sete” spuse el, cuvintele prăvălindu-se din gura lui ca niște stânci venind la vale de pe peretele versantului.
“Nicio problemă, dragul meu, ridică-te aici. Am adus amestecul de lapte care ți-a plăcut.”
Femeile aranjară pernele pentru el și îl ajutară sa se ridice în șezut, apoi îl înveliră cu o pătură.
“Bea asta, dragul meu, e cu aroma care ți-a plăcut cel mai mult ieri” spuse Wan.
Da îi turnă amestecul într-un pahar și îi dădu și un pai cu care să bea. Heng dădu pe gât două pahare din lichidul roz cu spumă verde de la ierburi și păru mai înviorat. Se îndreptă singur și se uită în jurul lui ca și cum vedea pentru întâia dată.
“Îți place asta, nu-i așa, Heng?” întrebă Da. “Văd că ești mult mai vioi decât atunci când am venit. Crezi că ești în stare să vii cu noi jos, astăzi? Cred că soarele ți-ar prinde bine… ești un pic cam palid… nu ești obișnuit să stai atât de mult în casă, nu?”
Heng se uită la ea ca și cum i-ar fi vorbit în limbi străine și apoi se uită la nevastă-sa.
“Vrei să mergi la toaletă, Heng? Nu ai fost de ceva timp, totul e în regulă acolo sub buric? Vrei să mergi la toaletă acum sau ai prefera să aducem o căldare aici la îndemână?”
“Da, uite o idee bună, vreau să merg la toaleta de jos, dar mai întâi aș mai bea niște amestec cu lapte.”
Pentru că nici una dintre femei nu știa cât de mult era bine să-i dea, îl lăsară să bea cât vrea, iar Heng termină litrul de lichid.
Da se retrase și observa în timp ce Wan îl ajută să se îmbrace. Când băutura își făcu efectul, Heng deveni mai activ.
“Hai, dragă, să te îmbrăcăm și să te ducem jos.”
Femeile îl apucară de câte o mână fiecare și îl ajutară pe bărbatul tremurând să se ridice pe propriile picioare. Era ca o bicicletă cu o roată stricată. Când ajunseră afară, în pridvor, clipi repede în lumina strălucitoare, dar așa ar păți oricine și-ar petrece ziua într-o cameră întunecată. Den și Din își priviră tatăl cum cobora scările ca un alcoolic asistat de nevasta și mătușa lui. Erau înspăimântați de faptul că arăta atât de fragil și diferit. Heng fusese din totdeauna slab, dar acum era sfrijit, alb ca zăpada și cu două migdale roșii în loc de ochi. Se apropiară când acesta se lăsă pe colțul mesei ca să-și tragă sufletul.
“Den, mai ai cumva ochelarii vechi de soare? Cred că tatăl tău are nevoie de ei astăzi, ochii lui sunt puțin sensibili.”
