скачать книгу бесплатно
Dragoste, Găsește-Mă
Dawn Brower
După o întâlnire întâmplătoare la unul din meciurile de scrimă al Dianei, Luther decide să o curteze. Personalitatea ei puternică și nevoia lui de a o proteja creează tensiune – numai timpul va decide dacă vor fi capabili de a găsi o cale să își rezolve diferențele și să aibă o iubire trainică.
De mică Diana a decis că îi place scrima mai mult decât să fie o doamnă, dar, uneori, regulile societății sunt un rău necesar. Salonul Fortune îi oferă posibilitatea de a-și exersa dragostea pentru scrimă, și participa la meciuri clandestine. Comportamentul rebel, jocurile de noroc, și coniacurile scumpe sunt viciile preferate ale lui Luther Wright și Earl de Northesk. Fiecare are un rol în îngroparea demonilor care-l bântuie. Într-o noapte totul se schimbă și el este forțat să pună la îndoială fiecare decizie luată. După o întâlnire întâmplătoare la unul din meciurile Dianei, Luther decide să o curtezi. Caracterul ei puternic și nevoia lui de a o proteja creează conflict – numai timpul va decide dacă vor fi capabili de a găsi o cale să își rezolve diferențele și să aibă o iubire trainică.
Dragoste, găsește-mă
Contents
Nota AUTOAREI (#ufeab4755-28ed-5ae6-b454-3a5cc8b150df)
MULȚUMIRI (#u1bc2c8f3-e8f3-5015-8fe3-1627c7f4765d)
PROLOG (#u7e44b708-edde-56e5-95a6-4328b7bfc54a)
CAPITOLUL UNU (#ue6a18485-0c14-5863-9511-9c4120586a5c)
CAPITOLUL DOI (#u98b87c8a-18ff-5913-be60-0faec5784691)
CAPITOLUL TREI (#u5c532531-f164-5443-a9ff-a662e4ee6491)
CAPITOLUL PATRU (#u22d7dd96-dd11-5186-98dc-7b38541137a0)
CAPITOLUL CINCI (#uabbcedfc-6699-5088-9544-42ec7de95003)
CAPITOLUL ȘASE (#ua68dadad-039a-54c2-913e-fcb5de6a8f36)
CAPITOLUL ȘAPTE (#u917d8c48-0e40-5623-9138-e218b2ed6742)
CAPITOLUL OPT (#u7b65e54b-bb29-5e6c-997b-3cd32f5db335)
CAPITOLUL NOUĂ (#u11a85dd4-b1f2-50c1-baca-23f5cd4bd659)
CAPITOLUL ZECE (#ud9ab7b5f-e10e-5dac-9b4a-c07db52f06be)
CAPITOLUL UNSPREZECE (#u310b6176-e6fc-5e5c-95a7-805c13e86c64)
DESPRE AUTOARE (#u1d3df65b-9349-5328-80bc-0499507b4163)
Aceasta este o operă de ficțiune. Numele, personajele, locurile și evenimentele sunt produs al imaginației autoarei sau fictive și nu pot fi considerate reale. Orice asemănare cu locuri reale, organizații, sau persoane, în viață sau decedate este în întregime întâmplătoare.
Find Me Love Copyright © 2018 Dawn Brower
Dragoste, găsește-mă © drepturi de autor 2020
Ilustrarea coperții de Victoria Miller
Publicat de Tektime
Toate drepturile rezervate. Nici o parte din această carte nu poate fi utilizată sau reprodusă electronic sau imprimată fără permisiune scrisă, cu excepția citatelor încorporate în recenzii.
Această carte este pentru cei care cred în dragoste și speră să o găsească într-o zi. Uneori, trebuie doar să continui să speri și, alteori, îți dai seama că a fost chiar în fața ta de un timp. Continuă să speri și într-o zi dragostea te va găsi.
Nota AUTOAREI
Aceasta este a doua carte dintr-o serie scrisă cu Amanda Mariel. Este de fapt surprinzător că nu am început să colaborăm de mai de mult timp având în vedere că am făcut atât de multe împreună deja. Sper să vă delecteze fiecare carte în parte și să continuați să citiți seria. În continuare un fragment din Povestea Luliei: A Gypsy’s Christmas Kiss (https://www.books2read.com/GypsysKiss)
MULȚUMIRI
Ca întotdeauna mulțumesc artistei coperții, Victoria Miller. Ești fantastică întotdeauna. De asemenea, vreau să îi mulțumesc lui Elizabeth Evans-tu faci scrisul o plăcere. Îți mulțumesc pentru ajutor și pentru reviziuni.
Mulțumiri speciale Amanda Mariel pentru colaborarea cu mine. Este frumos să lucrez cu o persoană care va face întotdeauna parte din viața mea. A fost o plăcere și aștept cu nerăbdare să scriem această serie împreună.
PROLOG
Norfolk, Anglia 1806
Soarele de vară timpurie strălucea în acea după-amiază. Nori mari, pufoși și albi pluteau pe cerul albastru. Totul indica o zi minunată și plăcută și Lady Diana Thomas spera că vremea va contribui. Tatăl ei contele de Bristol împreună cu contele de Northesk organizau un târg în oraș. Aproape că târgul se crezuse anulat. Contele de Northesk murise subit și fiul său era în doliu; dar, insistase că sătenii nu trebuie să fie dezamăgiți. Lordul Bristol și-a asumat cea mai mare parte a pregătirilor pentru a elibera noul conte de sarcină. Ceea ce însemna de fapt că Diana avea mai multe de făcut. Dar nu o deranja. Târgul era ceva care îi plăcea și îi va place întotdeauna.
Evenimentul anual se ținea de câteva generații și toată lumea din zonă îl aștepta cu nerăbdare. De-a lungul anilor târgul se schimbase. Se adăugaseră lucruri noi și se făcuseră îmbunătățiri. Anul acesta era o abordare diferită a unei piese a lui Shakespeare. Diana de abia aștepta să o vadă. Ţiganii angajați să se ocupe de jocuri și spectacole se întorceau în fiecare an. Ea începuse să le știe numele la mulți din ei și într-un fel îi considera prieteni.
Diana mergea printre standuri pentru a se asigura că totul era pregătit. Sătenii începuseră deja să sosească și în curând urma să vină nobilimea. Era una dintre singurele zile în care toate clasele se amestecau. Erau cu toții membri comunității și această zi era destinată amuzamentului.
─ Lady Diana, o strigă un bărbat.
Se întoarse în direcția sunetului și se încruntă. Luther Wright, noul conte de Northesk era în spatele ei. Ce făcea la târg? Tatăl ei îi spusese că nu se aștepta ca el să participe. Conții organizau târgul, dar de obicei nu participau prea mult la activitățile propriu-zise. Își făceau apariția și stăteau o oră, apoi se întorceau la moșiile lor. Cu toate acestea, în acest caz, nimeni nu se aștepta să-l vadă pe contele de Northesk.
─ Domnul meu, spuse ea.
─ Cu ce vă pot ajuta?
El se încruntă și făcu semn cu mâna înspre târg.
─ Nu mi-l amintesc să fie atât de mare.
Adăugaseră câteva standuri și construiseră o scenă pentru unele din spectacole. Ea nu înțelegea de ce părea atât de confuz. Fuseseră, probabil, câteva spectacole adăugate. Dar, nu ar trebui să-l uimească ...
─ Târgul este la fel cum mi-l amintesc dintotdeauna. Diana alese să reacționeze ca și cum nu înțelegea ce voia să spună.
─ Nu-mi amintesc să vă fi văzut aici în ultimii ani. Nu erați plecat?
Ea îl știa plecat la Oxford și apoi călătorind prin Italia pentru un an. Doar ce se întorsese. Diana nu și-l amintea să fi fost așa de frumos. Părul lui negru i se ondula în jurul urechilor și al gâtului și strălucea puternic sub razele soarelui. Ochii lui verzi ca jadul păreau aproape la fel de tari ca și piatra.
El oftă, apoi își frecă fața cu mâinile.
─ Așa este. Am călătorit. Ceea ce acum regret. Am pierdut timp pe care
l-aș fi putut petrece cu tatăl meu, dacă știam ...
Firar. Trebuia să o facă să se simtă prost.
─ Îmi cer scuze. A fost nepoliticos din partea mea să vă reamintesc de pierderea dumneavoastră.
─ Nu, spuse el, scuturându-și capul.
─ Vina este a mea. Nu ar fi trebuit să vin.
Se întoarse și se îndreptă în direcția opusă a târgului. Diana oftă și se întrebă ce ar fi trebuit să facă în această situație. Noul conte fusese vecinul ei toată viața. Părinții ei nu ascunseseră faptul că sperau ca el să o curteze. Sperau că se va căsători cu el și va rămâne aproape. Ar fi fost culmea dacă chiar s-ar fi întâmplat. Diana avea alte idei pentru viitorul ei. Nu era sigură că voia să se căsătorească și nu prezenta nici un semn că va crește vreo mare frumusețe. Părul ei blond era spălăcit iar ochii ei albaștri erau atât de deschiși încât nu inspirau pe nimeni să scrie poezii despre ei. Avea șaisprezece ani și în curând va trebui să iasă în Londra. Avea puține speranțe că vreun gentleman o va curta. Avea o zestre și legături decente, dar nimic altceva. Lordul nici nu ar putea să o curteze până ieșea din doliu, nu cum că ar conta prea mult. Lord Northesk nu era pentru ea și nu va fi niciodată. Va ajunge, probabil, să fie singură, și apoi fată bătrână. O soartă pe care deja o acceptase și cu care decisese să nu se lupte. Avea alte calități de oferit societății și își va trăi viața folosindu-le. Poate că într-o bună zi, va putea fi acompaniantă sau va avea fonduri suficiente să călătorească la fel de mult ca Lord Northesk.
Oftă și fugii după Earl.
─ Nu plecați, strigă ea.
Se opri şi se uită la ea.
─ De ce?
Chiar avea nevoie de un motiv? Pufni. Când devenise responsabilitatea ei să-l facă să se simtă bine? Probabil când tatăl ei i-a dat sarcina de a planifica târgul ...
─ Suferiți și probabil aceasta este ultimul loc unde doriți să fiți, dar cred că s-ar putea să fie exact ceea ce aveți nevoie. Această zi este menită să fie o zi fericită și dacă vă bucurați de ea s-ar putea să vă simțiți mai bine, chiar dacă doar pentru câteva momente.
─ Fericire nu este ceea ce merit.
─ Toată lumea trebuie să aibă puțină în viața lor, domnul meu, chiar și dumneavoastră.
─ Rămâneți. Ea îi zâmbi.
─ Tatăl dumneavoastră a avut un rol important pentru târg. Dacă nu pentru dumneavoastră, atunci stați pentru el.
Poate o va asculta și va încerca să găsească ceva bun la târg. Oricum ea și-a făcut datoria și a încercat să-l convingă să rămână. În final era decizia lui. Nu îndrăznea să încerce să deslușească mintea bărbatului.
─ Poate mă întorc mai târziu, a răspuns el.
─ Pentru moment, mă scuzați, trebuie să plec.
Era atât de rece, dar nu îl putea învinovăți. În locul lui, probabil că ar reacționa într-un mod similar. Diana nu își putea imagina cum ar fi dacă și-ar pierde unul din părinți. Din fericire, ambii erau în viață.
─ Sper că vă veți întoarce, spuse ea.
─ Atâta timp cât vremea rămâne frumoasă restul festivităților ar trebui să se desfășoare fără probleme. O zi bună, domnul meu.
A dat din cap și apoi a continuat să meargă până când a ajuns la un cal. Apoi, s-a urcat pe el și a plecat galopând. Curând a devenit o figură mică în depărtare și apoi a dispărut complet. Diana se îndreptă înapoi către târg. Standurile erau înconjurate de săteni și râsete pluteau în aer. Un băiețel arunca o minge spre o serie de găleți și suspina când nu intrau. Merse încet spre zona unde scena fusese pusă. Un grup de săteni se formase în jurul ei în așteptarea primei piese. Așteptarea nu a fost lungă. La scurt timp doi bărbați cu măști au apărut.
Primul și-a strigat linia.
─ Te rog, Mercutio, să ne retragem. Era o scenă din Romeo și Julieta.
Diana se entuziesmă și mai mult. Era o scenă de luptă și ea fusese dintotdeauna interesată de scrimă. De abia aștepta să vadă cum se va derula. Curând familia Capulet se va lupta cu familia Montague, iar Tybalt va muri de mâna lui Romeo. Cel puțin așa era în piesa lui Shakespeare. Diana nu știa dacă vor schimba ceva. Era ceea ce făcea piesele incitante.
Alți bărbați mascați au ieșit pe scenă. Și-au spus liniile impecabil și au scos floretele. Erau un stil vechi de florete. Actorii începură o luptă intensă. Floretele se loveau între ele într-un dans pe cât de periculos pe atât de frumos. Era pironită în loc hipnotizată de scenă. Unul dintre bărbați a sărit între doi dintre combatanți într-o încercare de a opri lupta, dar fără succes. Unul a fost lovit și a căzut la pământ dramatic.
Omul căzut muri și actorul care îl juca pe Romeo luă o sabie și începu să se lupte cu cel care îl ucisese pe Mercutio. O altă scenă intensă începu lăsându-l pe Tybalt mort alături de Mercutio. Diana bătu sălbatic din palme la sfârșitul scenei. Își dorea să învețe să gardeze așa-dacă i-ar găsi tatăl ei un instructor dispus să o învețe. Actorii își dădură măștile jos și făcură o plecăciune pentru public.
─ Bis, strigă cineva.
Diana nu își putea lua ochii de la actori. Presupusese că erau toți bărbați, dar nu era așa. Era și o femeie printre ei. Minunată. Corpul ei musculos, suplu, și se mișca cu o fluiditate și grație cum Diana nu își imagina că ar putea vreodată. Părul ei negru într-o coadă împletită groasă îi cădea până la talie. Cum de nu observase asta? Avusese părul ascuns în timpul luptei? Trebuia să o cunoască.
Făcură încă o plecăciune și apoi ieșiră de pe scenă. Reveneau mai târziu pentru o altă scenă și, probabil, o nouă audiență. Diana se va întoarce să-i vadă, dar momentan avea alt obiectiv. Își croi drum prin mulțime spre cortul în care actorii luau pauză între spectacole.
Femeia tocmai intra când Diana a ajuns la cort.
─ Scuzați-mă, spuse ea.
─ Aveți o secundă?
De aproape nu părea să fie mult mai mare decât Diana. Poate cu trei sau patru ani, dar nu cu mult mai mult de atât. Părul ei părea mai închis de aproape și ochii ei erau de un violet asemănător cerului înainte de furtună.
─ Sunt ocupată, răspunse fata destul de nepoliticos.
─ Și tatăl meu îți plătește salariul pe ziua de azi. Poți să-mi acorzi un minut din timpul tău. Ar folosi orice avantaj să câștige atenția țigăncii.
─ Fetiță, spuse fata într-un accent similar țiganilor pe care îi cunoscuse de-a lungul anilor. Făcu ochii mici. Vocea ei emana dispreţ.
─ Ar trebui să înveți când să insiști și când să renunți.
─ Ăsta nu este unul dintre momentele în care să renunț, insistă Diana. Ar fi implorat, dacă ajuta, dar spera să nu se ajungă atât de departe.
─ Vă rog să-mi acordați un moment din timpul dumneavoastră.
Fata oftă și apoi dădu din cap.
─ De ce are nevoie alteța dumneavoastră?
─ Nu sunt ... Diana dădu din cap. Nu conta ce credea despre ea, atâta timp cât țiganca o va ajuta.
─ Care e numele dumneavoastră?
Ridică o sprânceană.
─ Asta este tot ceea ce vreți să știți?
─ Nu, răspunse Diana. Dacă va obține ceea ce își dorea își vor cunoaște mai mult decât numele.
─ Dar este politicos să știi cu cine vorbești. Eu sunt Lady Diana. Tatăl meu este Earlul de Bristol.
─ Da, spuse ea fără prea multă convingere.
─ Lady Di, prințesa teritoriului. Am auzit de tine.
