скачать книгу бесплатно
Din istoria poporului grec
Андрей Тихомиров
Grecii sunt oamenii care alcatuiesc principala popula?ie a Greciei, Cipru. Numele de greci le-a fost dat ?n antichitate de romani dupa numele unuia dintre micile triburi ale coloni?tilor eleni din sudul Italiei. Poporul elen a ?nceput sa prinda contur ?n jurul secolului al XII-lea. ?.Hr e. ca urmare a amestecarii celor mai vechi locuitori ai Greciei, pelasgii, cu noi veni?i din Asia Mica (tirsenii, carii etc.), care, la r?ndul lor, proveneau din stepele Uralilor de Sud (unde cel mai vechi indo). -S-a format comunitatea europeana), ?i triburi din nord-vestul Peninsulei Balcanice, care erau apoi formate ?n principal din patru triburi: ahei, ionieni, eolieni, dorieni ?i altele, mai mici.
Андрей Тихомиров
Din istoria poporului grec
Grecii: formarea poporului, migra?ia
Grecii (auto – desemnare-Eleni) sunt oamenii care alcatuiesc popula?ia principala a Greciei, Ciprului. Numele grecilor le-a fost dat ?n cele mai vechi timpuri de catre romani dupa numele unuia dintre micile triburi ale coloni?tilor Eleni din sudul Italiei. Na?iunea Elena a ?nceput sa prinda contur ?n jurul secolului al 12-lea ? .HR. ca urmare a amestecarii celor mai vechi locuitori ai Greciei, Pelasgii cu nou-veni?i din Asia Mica (Tirsens, carieni etc.), care, la r?ndul lor, proveneau din stepele Uralului de Sud (unde s-a format cea mai veche comunitate Indo-europeana) ?i triburi din nord-vestul Peninsulei Balcanice, care consta atunci ?n principal din patru triburi: aheii, ionienii, Eolienii, dorienii ?i al?ii, mai mici.
Grecii au fost conducatorii unei civiliza?ii ?nalte, au avut o mare influen?a culturala asupra popoarelor vecine, au stimulat dezvoltarea produc?iei lor materiale ?i au contribuit la descompunerea sistemului comunitar primitiv. Societatea de clasa apare ?n primul r?nd acolo unde s-a dezvoltat irigarea artificiala antica, ?n zone str?ns legate de civiliza?iile agricole antice. Tranzi?ia oamenilor la o noua formare sociala a fost asociata cu o serie de motive, ?n primul r?nd cu dezvoltarea unor forme progresive de Economie ?i tehnologie. Acest aspect al activita?ii umane din epoca societa?ii de clasa se reflecta ?n materialele arheologice – rasp?ndirea ceramicii, a uneltelor agricole din fier. ?n plus, materialul arheologic prezinta o imagine vie a vie?ii claselor. Apari?ia societa?ii de clasa este asociata cu apari?ia ora?elor, construirea unor structuri arhitecturale Mari, rasp?ndirea scrisului, acumularea fara precedent de lux ?i apari?ia banilor.
Cele mai importante informa?ii despre diverse aspecte ale istoriei formarii na?ionalita?ii grece?ti antice sunt con?inute ?n tradi?ia literara antica – operele scriitorilor antici care au ajuns p?na ?n zilele noastre ?ntr-o forma mai mult sau mai pu?in completa, surse documentare: decrete, legi, contracte, dedicari etc.; monumente materiale: rama?i?e de cladiri, unelte, arme, obiecte de uz casnic; date din limba greaca veche. Descoperirile arheologice au dat o mul?ime de lucruri noi ?n studiul istoriei ora?ului. Care a ?ntreprins sapaturi pe dealul Hissarlyk din Asia Mica, G. Schliemann ?n 1871 . el a descoperit rama?i?ele Troiei antice ?i o serie de a?ezari care existau ?nainte de ea. ?n timpul sapaturilor din Micene ?i Tiryns, Schliemann a gasit o cantitate imensa de material care face posibila vorbirea despre o cultura miceniana speciala. ?n 1900, arheologul englez Arthur Evans a gasit rama?i?ele unui palat pe locul vechiului Knossos, ceea ce ne-a permis sa vorbim despre cultura cretana, care s-a dovedit a fi mai veche dec?t miceniana.
Printre operele literare, lucrarile istoricilor greci sunt deosebit de valoroase. Istoriografia antica ??i are radacinile ?n epopeea antica, reprezentata de poezii celebre precum Iliada ?i Odiseea. Aceste informa?ii despre via?a ?aranimii Boeotiene ?n timpul formarii societa?ii de?inatoare de sclavi sunt con?inute ?n poeziile poetului Boeotian Hesiod—"lucrari ?i zile", "Teogonie".
Ideile ?tiin?ifice despre perioada Cretano-miceniana se bazeaza ?n principal pe date arheologice. Sapaturile au aratat ca ?nceputul erei neolitice pe teritoriul Cretei dateaza din mileniul 6-5 ?. HR. la ?nceputul ?i 1 jumatate a mileniului 3 ?.HR. ?n Creta, exista o tranzi?ie de la piatra la cupru ?i apoi la bronz. P?na la ?nceputul mileniului 2 ?. HR., cele mai vechi structuri ale a?a-numitelor "palate" din Knossos, care erau un complex complex de sali ceremoniale, ateliere, depozite etc., au fost ulterior reconstruite de mai multe ori. ?n plus, rama?i?ele ora?elor cretane (?n Turcia moderna) ?i a?ezarile apar?in perioadelor ulterioare. ?n secolele urmatoare, cultura materiala a Cretei, dovada fiind numeroasele descoperiri de produse extrem de artistice, fresce, vase, unelte etc., cura?ate ?n "palate", continua sa se dezvolte. A ?nflorit ?n trimestrul 2 al mileniului 2 ?.HR. pe peninsula Balcanica, ?ncep?nd cu primele secole ale mileniului 2 ?. HR. E., sub influen?a puternica a Cretei, a?a-numita cultura miceniana se formeaza ?n Peloponez (Micene, Tiryns etc.) ?i Grecia Centrala, care atinge cea mai mare dezvoltare ?ntr-un moment ?n care cultura din Creta ?nsa?i intra deja ?ntr-o perioada de declin. Purtatorii acestei culturi, aparent, au fost stramo?ii triburilor grece?ti. Cultura Cretei are o influen?a binecunoscuta pe coasta Asiei Mici, unde a?a-numita cultura troiana se dezvolta cu centrul din ora?ul Troia. Dupa ce s-a rasp?ndit ?n bazinul Marii Egee, cultura cretana capata noi trasaturi care ?i disting monumentele de cele gasite chiar ?n Creta. Acest lucru da motive sa nu o numim cultura unei Crete, ci cultura Cretano-miceniana. Descoperiri individuale de obiecte Cretano-miceniene au fost gasite pe teritoriul Egiptului, Siriei, Palestinei, pe insula Cipru, coastele Siciliei ?i sudul Italiei, sudul Fran?ei, coastele Marii Negre. Cu o astfel de scara de distribu?ie teritoriala, cultura Cretano-miceniana, cu toate acestea, au fost acoperite doar cercuri limitate ale popula?iei. Centrele acestei culturi coexista cu forme mult mai primitive de via?a materiala a majorita?ii popula?iei acestor teritorii. O compara?ie a Monumentelor din Creta cu monumentele din Egipt ?i ?arile celor doua r?uri sugereaza ca ?n mileniul 2 ?.HR. a existat o societate de sclavi de clasa ?n Creta. Aproximativ din secolele 14-13 ?.HR., dezvoltarea ulterioara a culturii Cretano-miceniene ?nceteaza. Erup?ia Santorini (Tyra) ?n jurul anului 1380 a condus la faptul ca cultura Cretano-miceniana a scazut, acest eveniment a subminat credin?a popula?iei locale ?n "zei puternici", a distrus ?n mare masura economia Greciei antice, Cretei, Egiptului. La sf?r?itul celui de-al 2-lea ?i ?nceputul mileniului 1 ?.HR., se observa un anumit tip de regresie ?n domeniul culturii materiale. Acest lucru s-a datorat mi?carilor tribale mari manifestate ?n Balcani.
Poeziile lui Homer, a caror crea?ie dateaza din secolele 8-7 ?.HR., sunt principala sursa de informa?ii despre societatea greaca ?n timpul descompunerii sistemului comunitar primitiv ?i a originii rela?iilor de de?inere a sclavilor. Poeziile constau din c?ntece, fiecare dintre ele put?nd fi interpretate separat, ca o poveste independenta despre un anumit eveniment din via?a personajelor sale. Ne putem imagina ca c?ntare?ului-povestitor (pe care grecii antici ?l numeau aed ?i mai t?rziu rhapsody) i s-a cerut sa c?nte anumite pasaje (c?ntece) din poezii lungi ?i pline de evenimente la sarbatori. Daca ospatarii doreau sa auda despre faptele eroice de sub zidurile Troiei antice, c?ntare?ul lot, sunetele lui kithara c?ntau despre razboiul troian care a izbucnit ?ntre aheii (grecii) "placa?i cu cupru" care au navigat din Grecia pe "navele cu fe?e negre" p?na la ?armurile Asiei Mici, unde se afla o frumoasa Troie "cu ziduri de cetate" (Ilium) ?i aparatorii ora?ului lor natal, curajo?i razboinici troieni.
Societatea greaca din aceasta perioada, ?n forma ?n care a fost reflectata ?n poezii, continua sa pastreze structura generica. Genurile, fratriile, ca asocia?ii ale mai multor genuri ?i philae (triburi) ?i-au pastrat pe deplin semnifica?ia principalelor diviziuni sociale. Societatea homerica nu cuno?tea proprietatea privata asupra pam?ntului, nu cuno?tea un sistem dezvoltat de diviziune a muncii ?i schimb dezvoltat, obiceiul feudelor de s?nge nu fusese ?nca supravie?uit ?n ea ?i alte elemente inerente sistemului tribal pan-Indo-European au continuat sa existe. ?n acela?i timp, ?n perioada homerica, fierul devine treptat metalul de baza (vine a?a-numita "epoca a fierului", originara din vechii metalurgi?ti din Uralul de Sud), care a exprimat avantajul imens al societa?ii homerice ?n compara?ie cu Cretan-micenian. Via?a economica s-a bazat pe o agricultura relativ deja foarte dezvoltata ?i pe cre?terea vitelor. ?n general, economia perioadei homerice a fost ?nchisa ?n mod natural. ?n poezii (?n principal ?n Odiseea), comercian?ii au fost men?iona?i ?n unele cazuri, dar, de regula, nu erau greci, ci fenicieni. Au aparut ?i artizani profesioni?ti. De?i cultura materiala a acestei perioade a fost la un nivel mai scazut ?n compara?ie cu cea Cretano-miceniana, dar a mo?tenit de la cea anterioara realizari tehnice precum roata olarului, tehnica pictarii vaselor etc., care au contribuit la dezvoltarea ulterioara a ambarca?iunii. S-au dezvoltat afacerile de construc?ii, ceramica ?i Afaceri maritime. Pe aceasta baza economica, a avut loc inevitabil descompunerea vechiului sistem tribal. Aristocra?ia ancestrala a fost izolata. Razboinicii aristocra?i, spre deosebire de vigilen?ii obi?nui?i, au luptat pe carele care apar pentru prima data pe teritoriul Uralilor de Sud. Nobilimea prime?te majoritatea prazilor razboiului. Locuie?te ?n case mari, cu terenuri agricole, dar ?n cea mai mare parte popula?ia a continuat sa fie formata din fermieri liberi. Printre membrii comunita?ii, pe de o parte, au existat oameni care ?i – au pierdut terenurile, iar pe de alta parte-au concentrat mai multe alocari ?n m?inile lor. ?n partea de jos a scarii sociale se aflau metanastii, oameni care, dintr-un motiv sau altul, au rupt legaturile cu comunitatea lor ?i, prin urmare, au fost priva?i de protec?ie, de fermieri ?i, ?n cele din urma, de sclavi. Sclavia ?n societatea homerica era de natura patriarhala. Erau relativ pu?ini sclavi (?n Odiseea, referin?ele la sclavi sunt mai frecvente dec?t ?n Iliada), printre care predomina femeile, a caror munca este folosita ?n gospodarie. Societatea homerica nu cuno?tea ?nca statul ?n adevaratul sens al cuv?ntului. De mare importan?a ?n aceasta perioada au fost liderul tribal (basilei), consiliul batr?nilor (bule) ?i Adunarea Populara (agora), formata din to?i membrii liberi ai comunita?ii. Odata cu cre?terea diferen?ierii sociale, adunarea populara ?i liderul tribal ?i-au pierdut treptat importan?a anterioara. Importan?a consiliului batr?nilor a crescut, care acum nu era format din batr?ni, ci din nobili ?i boga?i.
Motivul Razboiului Troian a fost rapirea lui Helen, so?ia regelui Mepelaus de catre Paris-Alexandru, fiul regelui troian Priam. Profund ofensat, Menelaus a cerut ajutorul multor regi ?i razboinici. Printre ei s – au numarat razboinici at?t de celebri precum Diomedes, Odiseu, Ajax ?i cel mai viteaz dintre eroi-Ahile, t?narul fiu al zei?ei Thetis, liderul curajo?ilor Mirmidoni. Campania echipelor Aheene (grece?ti) a fost condusa de fratele mai mare al lui Menelaus – Agamemnon, regele Micenelor ?i Argosului. Razboinicii ahei au ocupat c?mpia dintre Troia ?i mare, au tras nave la ?arm ?i ?i-au stabilit tabara, din care au facut ie?iri, jefuind ?i devast?nd a?ezari mici. Asediul Troiei a durat noua ani. ?n al zecelea an a avut loc o cearta ?ntre doi lideri – Ahile ?i Agamemnon. Regele Agamemnon, arogant ?i lacom, l-a insultat pe Hristos, preotul zeului Apollo, refuz?nd sa accepte de la el rascumpararea pe care preotul a adus-o pentru fiica sa capturata. Chrysus s-a pl?ns lui Apollo, iar el, suparat pe ahei, le-a trimis o ciuma de ne?n?eles, Ahile, dorind sa afle cauza mor?ii solda?ilor ahei, a convocat o ?nt?lnire ?n care ghicitorul Calchas a dezvaluit vinova?ia lui Agamemnon tuturor, spun?nd ca prin voin?a lui Apollo, fiica lui Chrysus ar trebui returnata tatalui ei. Agamemnon ?nfuriat a cerut Briseis, dat mai devreme lui Ahile, ?n locul prizonierului sau. Ahile revoltat s-a oferit sa rezolve disputa cu for?a, dar zei?a Atena l-a re?inut. El a declarat ca nici el, nici solda?ii sai nu vor mai participa la batalii. Dupa ce i-a chemat pe Marmidonieni, s-a retras ?n cortul sau. Regele Agamemnon, la sugestia lui Zeus, decide sa ?nceapa o batalie cu troienii. Cu toate acestea, mai ?nt?i vrea sa testeze starea de spirit a razboinicilor ahei ?i ?i invita sa se ?ntoarca acasa. Spre indignarea liderilor, razboinicii se grabesc ferici?i spre Nave, pregatindu-se sa le lanseze imediat. Apoi Agamemnon aduna un consiliu de trupe, la caresite-uri, cel mai ur?t dintre aheii, care au ajuns l?nga Troia, ac?ioneaza ?n apararea intereselor solda?ilor obi?nui?i. Regele viclean Ulise folose?te persuasiunea ?i for?a pentru a influen?a aheii, iar Thersites este pur ?i simplu batut pentru discursuri la?e. Descrierea tuturor acestor evenimente este prezentata ?n c?ntecele de deschidere ale poemului.
