скачать книгу бесплатно
Neînțelegerea
Owen Jones
Megan este o adolescentă cu abilități psihice care nu poate găsi pe nimeni care să-i înțeleagă puterile... nimeni dintre cei vii.
„Un har cu probleme” este o povestire despre cum o tânără fată începe să realizeze că este capabilă să facă lucruri pe care nimeni din familia ei nu poate să le facă, deși unii dintre prietenii ei de la școală spun că au abilități psihice neobișnuite similare. Numele fetei este Megan și are doisprezece ani în această primă carte. Megan are două probleme aparent de neînvins. Prima este că mamei ei îi era frică de abilitățile latente ale fiicei sale și, nu numai că nu o va ajuta, însă o va descuraja activ, iar a doua este că nu poate găsi un profesor care să o ajute să își dezvolte puterile supranaturale, psihice. Încearcă să le discute cu mama ei, însă nu se bucură de mare atenție și nici măcar nu îi mai spune tatălui ei pentru că știe că mama sa nu va fi de acord și, în fine, Megan vrea să nu o supere pe mama ei. Megan simte că există o legătură tainică între ele două. Poate că este legătura care există între toate mamele și fiicele lor, totuși, poate e mult mai profundă decât atât. Cine poate ști, din moment ce nici măcar Megan nu știe? Tot ceea ce știe este că mama ei nu pare a se implică în rolul așteptat din partea ei, acela de mamă iubitoare a unei fiice care în curând va deveni adolescentă, care are anxietăți pe care dorește, nu, are nevoie să le discute cu cineva în care are încredere. Megan este dispusă să îi acorde mamei ei timp pentru a trece peste frica sa față de paranormal. Poate aștepta și chiar trece cu vederea abuzul oribil la care este supusă în secret, fără știrea tatălui său. Cel puțin pentru moment. „Un har cu probleme” este prima din, până acum, douăzeci și trei povestiri din această serie despre iluminarea continuă a lui Megan pe măsură ce găsește oameni care să o ajute să înțeleagă cum să procedeze cel mai bine cu dezvoltarea sa supranaturală, spirituală și psihică. Pentru că trebuie să învețe nu numai ce poate să facă și cum să facă, ci și în ce scop ar trebui să își pună abilitățile speciale. Megan este o fată bună, astfel că ar părea evident că își va îndrepta folosirea puterilor sale de partea binelui, însă nu este întotdeauna ușor să faci lucrul corect, chiar dacă știi care este acela. Aceste povestiri despre Megan vor fi pe placul oricui este interesat de puterile psihice, supranatural și paranormal și se adresează vârstelor între zece și o sută de ani.
1 Neînțelegerea
Un ghid spiritual, un tigru fantomă și o mamă înfricoșătoare!
de
1 OWEN JONES
Traducător:
1 Mihaela Timaru
Copyright © 2021 Owen Jones
Neînțelegerea
Ediția a cincea
de Owen Jones
Publicată de
Megan Publishing Services
https://meganthemisconception.com (https://meganthemisconception.com/)
Dreptul lui Owen Jones de a fi identificat ca autor al acestei lucrări a fost revendicat în conformitate cu secțiunile 77 și 78 din Legea privind drepturile de autor, modelele industriale și brevetele din 1988. Dreptul moral al autorului a fost revendicat.
În această operă de ficțiune, personajele și evenimentele sunt fie produse ale imaginației autorului, fie sunt utilizate în totalitate fictiv. Unele locuri pot exista, însă evenimentele sunt complet fictive.
Contactează-mă la:
http://facebook.com/angunjones (http://facebook.com/angunjones)
http://twitter.com/owen_author (http://twitter.com/owen_author)
owen@behind-the-smile.org (mailto:owen@behind-the-smile.org)
http://owencerijones.com (http://owencerijones.com/)
Înscrie-te la newsletterul nostru pentru a primi informații privilegiate
cu privire la cărțile și opera lui Owen Jones
prin introducerea adresei tale de e-mail aici:
http://meganthemisconception.com (http://meganthemisconception.com/)
Alte nuvele din aceeași serie:
Seria Megan
Un ghid spiritual, un tigru fantomă și o mamă înfricoșătoare!
Neînțelegerea
A treisprezecea aniversare a lui Megan
Megan în excursie cu școala
Examenele școlare ale lui Megan
Discipolii lui Megan
Megan și pisica pierdută
Megan și primărița
Megan se confruntă cu ridiculizarea
Vizita bunicilor lui Megan
Tatăl lui Megan se îmbolnăvește
Megan merge în vacanță
Megan și hoțul
Megan și ciclistul
Megan și bătrâna doamnă
Grădina lui Megan
Megan merge la grădina zoologică
Megan merge în drumeție
Megan și concursul de gătit
Megan merge să călărească
Megan merge să navigheze cu iahtul
Megan la carnaval
Crăciunul lui Megan
1 DEDICAȚIE
Această ediție este dedicată soției mele, Pranom Jones, pentru că îmi face viața cât poate de ușoară și face asta excelent, și părinților mei, Colin și Marion, pentru educația minunată pe care mi-au dat-o mie și fraților mei.
Karma va răsplăti pe toată lumea în mod just.
1 MULȚUMIRI
Soției mele, Pranom, pentru răbdarea ei, și prietenului meu lordul David Prosser pentru ajutorul dat în conceperea coperții.
1 CITATE INSPIRAȚIONALE
„Nu crede în ceva pur și simplu pentru că așa ai auzit,
Nu crede în ceva pur și simplu pentru că așa au spus și s-a zvonit de către mulți,
Nu crede în ceva pur și simplu pentru că așa a fost scris în textele tale religioase,
Nu crede în ceva doar pe baza autorității profesorilor și a oamenilor în vârstă,
Nu crede în tradiții doar pentru că ele au fost transmise de generațiile dinainte,
Însă dacă după observare și analiză, dacă ceva coincide cu rațiunea și duce la binele și beneficiul unuia și tuturor, acceptă-l și trăiește conform acestuia.”
Gautama Buddha
––
Mare Spirit, a cărui voce sălășluiește în vânt, ascultă-mă.
Permite-mi să devin puternic și să îmi îmbunătățesc cunoștințele.
Fă-mă să văd veșnic culorile apusului. Fie ca mâinile mele să respecte lucrurile pe care mi le-ai oferit.
Învață-mă secretele ascunse sub fiecare frunză și piatră, așa cum
i-ai învățat pe înaintași.
Permite-mi să îmi folosesc puterea, nu să fiu mai măreț decât fratele meu, ci pentru a mă război cu cel mai mare dușman al meu, eu însumi.
Permite-mi să mă prezint întotdeauna în fața ta cu mâinile curate și inima deschisă, asta ca pe măsură ce viața mea pământească se stinge precum apusul, Spiritul meu să se întoarcă la tine fără rușine.
(Bazat pe o rugăciune tradițională Sioux)
1 CUPRINS
1 Alegere forțată
2 Conștientizarea
3 Micul ajutor al mamei
4 Inspirația
5 Vecinii
6 Prietenii lui Megan
Nepoftiții
1 1 ALEGERE FORȚATĂ
Megan era închisă din nou în pivnița de cărbune, pe punctul de a începe să plângă. Avea doar doisprezece ani și nu putea să înțeleagă de ce mama ei i-ar face un lucru atât de îngrozitor. Se întâmplase încă de vreo câteva ori înainte, însă, probabil, credea ea, tatăl său nu știa nimic despre acest lucru. Nu i-a spus niciodată și era sigură că nici mama ei nu i-ar fi spus vreodată.
Era un pact tacit între ea și mama ei să se ajute reciproc, însă, iată, era din nou aici, stând în pivniță, în murdărie și praf cu cine știe ce creaturi oribile care o urmăreau.
Nu avea de unde să știe. Era întuneric beznă și se străduia din toate puterile să nu plângă și să-și implore mama să îi dea drumul. Însă, încercase asta cu alte ocazii iar mama ei i-a impus cerințe nerezonabile ca și condiții pentru a îi da drumul. Condiții pe care ea știa că nu le poate îndeplini, oricât ar fi vrut.
Câteodată părea că ea este singura care lua în serios pactul.
În ciuda eforturilor sale, lacrimile au început să-i curgă pe obraji, din nou, trasând râuri invizibile prin praful de pe fața ei și ducând praful de cărbune pe uniforma ei școlară. Era prea mult, chiar era. Cum putea cineva care o înțelegea atât de bine să se poarte atât de crud cu ea, singura ei fiică?
Megan a tresărit involuntar când mama ei intenționat a lovit ușa cu aspiratorul în timp ce trecea pe lângă aceasta. Nu era nici măcar o mică rază de lumină care să o ajute să se liniștească, așa că a făcut ceea ce descoperise că o ajuta cel mai mult și s-a cățărat pe grămada de cărbune până la perete și apoi la dreapta până când a găsit colțul.
Ajunsă acolo, și-a tras fusta lungă peste picioare și a băgat-o sub ea pentru a evita ca orice vietate nedorită să îi intre sub haine. Și-a închis toți nasturii de la bluză, și-a ridicat șosetele, și-a tras puloverul peste cap și și-a retras mâinile în interiorul mânecilor. Astfel, Megan știa că era cât de cât în siguranță față de orice vietate din pivnița de cărbuni. Nu era îngrijorată cu privire la fantome sau lucruri de genul ăsta, deși cu siguranță asta era problema, însă nu îi plăcea ca insectele să se târască pe ea și nu suporta gândul de a fi mușcată și sângele să îi fie supt. Ura și păianjenii, însă înfășurată în coconul uniformei școlare, știa că erau câțiva centimetri de piele deasupra șosetelor la care ar fi putut totuși ajunge insectele târâtoare. Câțiva centimetri pătrați mai exact, pentru că brațele sale erau strânse bine pe lângă gambe.
Își dorea să se poată opri din plâns. Chiar și pentru puțin timp, însă știa că la un moment dat se va opri în timp ce aștepta să fie eliberată. Știa și când se va întâmpla asta, în jur de cinci jumate, având jumătate de oră să se aranjeze înainte ca tatăl său să ajungă acasă de la serviciu.
Megan înțelegea de ce mama ei făcea acest lucru. Pentru că îi era frică, iar lui Megan nu îi era. Mamei ei îi era frică pentru ea, astfel că voia să o facă să îi fie la fel de frică precum îi era ei. Problema era că lui Megan nu îi era frică și nu vedea nimic de care să îi fie frică. A încercat să îi explice de o sută de ori, însă a oprit-o figurativ sau efectiv, la fel ca acum.
Ambii ei părinți erau catolici, însă mama ei era o catolică foarte strictă, iar tatăl ei cumva mai puțin. Mamei ei îi era frică de Viața de Apoi, așa spusese, însă nu pentru sine însăși, pentru că se considera o bună catolică și era convinsă că locul ei în Rai era deja asigurat atât timp cât va continua să își îndeplinească datoria. Problema, din punctul de vedere a lui Megan, era că mama ei credea că parte din datoria ei era să își închidă fiica în pivnița de cărbuni, de asta ea era acum aici.
Tatăl ei era și el născut catolic, însă nu așa de strict precum mama ei. El credea că dacă oamenii doreau să riște osânda veșnică, atunci asta era alegerea lor. Îi păsa de sufletul său și de cel al persoanelor pe care le iubea, însă credea într-o anumită măsură în liberul arbitru, chiar și pentru fetițele mici.
Megan își iubea ambii părinți, în ciuda lucrurilor pe care mama ei i le făcuse. Deși, era încă mică, a realizat că mama ei îi voia doar binele. Chiar a încercat să îi iubească pe amândoi în mod egal, însă, din punctul de vedere al lui Megan, problema era că mama ei nu a avut Profesori buni sau i-a fost prea frică să creadă ce a văzut, auzit sau simțit.
Nu era sigură ce erau, știa doar că le avea și la fel le aveau și alții, însă mama ei nu voia să le recunoască, așa că nu voia să creadă că și alții le aveau.
– La urma urmei, îi spusese mama ei, eu am treizeci și patru de ani, iar tu doar doisprezece. Am studiat la școala catolică, în timp ce tu te-ai dus doar la școala generală interconfesională.
Aparent, mama ei nu a avut nicio problemă cu sistemul general de școlarizare, însă a scuipat cuvântul „interconfesional”. Megan nu a înțeles niciodată problema. A întâlnit oameni și buni și răi, deștepți și nu așa deștepți și familiarizați sau mai puțin familiarizați cu majoritatea religiilor.
Mama ei se încadra în categoria celor buni, deștepți și destul de familiarizați.
Tatăl ei era bun, deștept și suficient de familiarizat.
