banner banner banner
Arinei. Poezii
Arinei. Poezii
Оценить:
Рейтинг: 0

Полная версия:

Arinei. Poezii

скачать книгу бесплатно


și va mai fi o seară,

În care tu, la fel, din nou, te vei dedica speranței, te vei gândi,

a câta mie oară,

Că, mâine dimineața, soarele îți va aduce, în sfârșit,

în, a luminei, zi,

O minunată șansă, sufletul pereche,

în a ta viață, de a-l întîlni…

Ești adevărată

Ești atât de frumoasă, că taie răsuflarea,

Ca infinitul, care-l fredonează marea,

Precum zâmbetul, ce-l dăruiește floarea,

Asemenea stropului, adus în mai, de soare.

Ești minunatul îngeraș, cu ochișorii triști,

Ce fac inima să bată, aidoma unei moriști,

Trezind dorința în toate să riști,

E incredibil și minunat, că în realitate exiști.

Cuvintele banale de care nu mă pot abține,

Văzându-te și cunoscându-te pe tine,

Probabil îți trezesc doar zâmbetul, știu bine,

Dar ești atât de adevărată, încât întregul Univers îți aparține

Ochii tăi frumoși

Ochii tăi frumoși, ca viața, si zâmbetul de regină,

Au făcut, din nou, să-mi cânte sufletul, plin de rugină,

Precum raza, plapândă, a soarelui, ce viața dăruiește,

Ești îngerașul pur, ce dragostea trezește.

Ochișorii tăi superbi, de înger, și vocea lină de izvor,

Fac să cânte, din nou, strunele sufletului meu, lipsite de dor,

Ești atât de luminoasă, în fiece poză, și-n fiece ipostază,

Că, lumina ta, eclipsează a soarelui rază.

Ochii tăi alină, ochii tăi îmbată,

Ochii tăi fac inima, nebun, să bată,

Ochii tăi atrag, în lumea fără veste,

Pentru că ești preafrumoasa zână din poveste

Ești frumoasă

Ești frumoasă, adevărată și plină de viață,

Ești cea, care face vie orice dimineață,

Ești stropul de soare, ce mângâie pe față,

Ești îngerul, ce-a sufletului strune agață…

Să fii Fericită, Să fii Adorată,

Să fii Iubită și Venerată,

Și cel, cărui inima ta îi e dăruită,

Fie, să te facă zilnic fericită

Scuză-mi indiscreția de a-ți spune cum ești,

Dar, parca-i fi o zână, venită din povești,

Ești atât de deosebită și atât de frumoasă,

Că meriți să fii cântată în versuri, precum o crăiasă.

Prințesă nestemată

Prințesă nestemată, din țărm îndepărtat,

Ce inima, prin frumusețea-i, i-a furat,

Facându-i existența posibilă în vis,

Dăruindu-i speranța unui paradis,

Rămâne-a fi departe, peste mări și țări,

Dar cu speranța unei fericite întâmplări,

De a o cunoaște’n viață – reală de a o ști,

Pentru, ca fericirea dragostei eterne de a o trăi

Ochișorii tăi plapânzi de zână,

În al lui suflet au adus lumină,

Frumusețea ta, de prințesă din poveste,

Îl face să simtă, cât de fericită viața este,

Mulțumesc

Vă Mulțumesc la toți, de faceți binele în lume,

Celor, ce trăiesc frumos, în al Domnului nume,

La toți de mă cunosc și mă iubesc,

Un sincer, mare, MULȚUMESC.

Vă Mulțumesc la cei, de-n viață mă încurcă,

Ce-mi fac dificultăți, cu care am de furcă,

Voi de mă faceți să merg, să nu mă opresc,

La fel, un sincer MULȚUMESC.

Vă Mulțumesc familiei și celor dragi,

Mamei, Fratelui si aurașilor mei copilași,

Eu datorită vouă viața mi-o trăiesc,

Din suflet vouă – un sincer MULȚUMESC!

Apărută din senin

Apărută din senin, misterios și simplu,

O întâmplare ciudată, ce poate construi un templu,

Frumoasă prințesă cu ochii triști, ca marea,

Cu zâmbetul, ce încălzește, că un soare,

Și fie că, acum, ești peste mări și țări,

Așteptarea, de a te revedea, îmi da puteri,

Iar fiece răvaș, pe care tu mi-l scrii,

Mă face să te simt alături, știi….

Doar florile, ce răsăritul înconjoară,

Capabile ar fi să se compare,

Cu ale tale cuvinte, aidoma unor pietre rare,

Care, din sufletul frumos al tău, coboară…

Ce dulceață în privire

Ce dulceață în privire,
Răsfățată, prin surâsul tău pripit,
Ochișorii tăi, ce nasc doar fericirea,
Unui vechi romancier dezamăgit.

Pentru că ți-e inima că lacrima curată,
Sau, pentru că sufletu îți e plăpând,
O minune ești, frumoasă fată,
Care lasă orice inimă arzând…

Ești adevărată și minunată,
Îmi faci, fiece zi, cu zâmbet bogată,
Ești a mea prințesă și a mea regină,
Și voi face totul, să te simți adevărată zână

Dacă floarea de răsare

Dacă floarea de răsare,
Dimineața-n plină zi,
Lipsa-ar duce ea de soare,
Și în suflet s-ar ofeli…

Ar avea ea o scăpare,