Spionându-Mi Ticălosul

скачать книгу бесплатно


Probabil că-și încerca norocul prea mult. Ea ar trebui să-l oprească înainte ca lucrurile să se îndrepte într-o direcție pe care ambii ar putea-o regreta. Ce naiba era în neregulă cu el? De ce o dorea? De cele mai multe ori îl irita. Mai mult timp împreună i-ar conduce la nebunie.

Cum îndrăznea… Ar trebui să-l pălmuiască. De ce nu o făcea? Atingerea mâinii lui pe obrazul ei îi dădu fiori pe șira spinării. Respirația i se opri o secundă și își deschise gura. Gândurile i se opriră și abia își abținu un geamăt. Trebuia să ia o poziție … să-l facă să înțeleagă că nu avea nici o putere asupra ei. Hyacinth intenționa să se căsătorească cu un prinț iar el nu avea nici o șansă să se ridice vreodată la acest rang. Era un simplu conte care într-o zi va fi un marchiz. Ea voia mai mult. Era timpul să facă cum îi spusese și să plece. Ridică o sprânceană și zâmbi.

─ Ai vrea tu.

─ Scuzați-mă? Își înclină capul într-o parte.

─ Mi-e teamă că nu înțeleg. Aș vrea ce?

─ Tu ești cel care … cum ai spus? Că te plac? Buzele îi formară un zâmbet diabolic.

─ Nu sunt sigură că e un cuvânt suficient de puternic. Vrei să te doresc. Se apropie și mai mult de el.

─ Atunci ai putea să profiți de micuța naivă și … Ea își mișcă capul, astfel încât buzele îi erau la doar câțiva centimetri de ale lui.

─ Sărută-mă! Ar fi fost atât de ușor să afle cum ar fi un sărut între ei. El nu s-a retras. Respirația lui era mai greoaie decât a ei, dar inima ei a început să bată din ce în ce mai tare. Ce naiba era în neregulă cu ea? Corpul ei se încălzi și își dădu seama că voia să-l sărute. Hyacinth trebuia să pună o oarecare distanță între ei și rapid. Joaca cu focul suna bine în teorie, în practică, se dovedea nerecomandată.